Home / Monden / O tara intreaga il iubeste si respecta pentru reportajele lui. Dar putini au stiut asta despre Alex Dima. S-a intamplat inainte sa-i moara sotia

O tara intreaga il iubeste si respecta pentru reportajele lui. Dar putini au stiut asta despre Alex Dima. S-a intamplat inainte sa-i moara sotia

La televizor, Alex Dima este serios și prezintă informațiile cu hotărârea că poate schimba România în bine. În realitate însă, Alex Dima este un om religios și un tată iubitor.

Publicitate:

Gazda emisiunii „România, te iubesc” își exercită meseria de jurnalist în paralel cu cea de tată și își crește singur fetița, după ce soția lui a fost răpusă de cancer. Puțini sunt cei care știu că jurnalistul este absolvent al Facultății de Teologie și a predat ore de religie timp de un an.

A renunțat la teologie de dragul jurnalismului, dar a rămas același om spiritual și continuă să respecte tradițiile religioase. Își face semnul crucii de fiecare dată când se așază la masă, la fel și fiica lui, Sara, pe care a educat-o în același mediu.

„De la bunica am învățat să fiu tot timpul vesel. Și să iau greutățile sau orice mi se întâmplă în viață, ca pe un dat și să nu te lupți foarte mult cu ele și să treci peste și să mergi mai departe. De altfel de acolo mi se trage. Eu întotdeauna spun că în materialele mele întotdeauna cu un ochi râzi și cu un ochi plângi”, a declarat Alex Dima într-un interviu pentru Europa FM.

În anul 2009, a făcut un material la New York cu Prinţesa Marina Sturza, care are un centru de îngrijire paliativă pentru bolnavii de cancer, în Braşov. Alex voia să o cunoască pe această femeie, să înţeleagă ce o determină să facă ceea ce face, să lucreze cu bolnavi de cancer în fază terminală şi a reuşit acest lucru, însă, din nefericire, doar o lună mai târziu a aflat că soţia lui are cancer.

Moartea soției l-a marcat, l-a schimbat foarte mult, dar au existat oameni care i-au fost alături şi i-au dat putere să meargă mai departe, printre care şi fetiţa lui, Sara.

Astăzi, Alex Dima nu este doar un jurnalist foarte bun și corect, dar reușește să îi inspire pe cei din jurul său prin felul în care priveşte viaţa şi prin modul activ in care se implică să îi ajute pe cei aflaţi în suferinţă.

CITESTE SI – Un bătrânel din Sinaia a mințit-o toată viața pe soția lui! Ce crezi că i-a mărturisit pe patul de moarte?

Un bătrânel și o bătrânică trăiau împreună într-o casă micuță în partea de sus a unui deal. Se cunoșteau de când erau copii și erau căsătoriți de mai bine de 40 de ani.

În fiecare dimineață, omul mergea cu bicicleta până în piață pentru a cumpăra alimente pentru a doua zi, în timp ce femeia rămânea acasă pentru a se ocupa de grădinărit și curățenie. Nu aveau mulți bani, așa că trăiau cu multă pâine și legume fierte. Totuși, erau întotdeauna recunoscători pentru ce aveau și… cel mai important erau recunoscători pentru că se aveau unul pe altul.

Publicitate:

O dată pe săptămână, după cina obișnuită, cei doi se așezau lângă sobă și mâncau câte o bucățică de plăcintă cu cireșe. Acesta era singurul lux pe care și-l puteau permite și unul dintre cele mai bune momente din viața lor – împărtășeau povești și se bucurau de puțină liniște cu desertul lor preferat în mână.

Destul de ciudat, însă bărbatul iubea doar crusta de plăcintă; acel aluat delicios, care avea doar un strat foarte subțire de cireșe. Femeia, pe de altă parte, mânca doar umplutura de cireșe. Așadar, putem spune că împărțeau plăcinta în mod egal și ambii erau fericiți.

Modul în care mâncau plăcinta era o reflectare asupra vieții lor împreună, felul în care cei doi se completau reciproc și se înțelegeau de minune.

Într-o zi de iarnă foarte dificilă, bătrânul s-a îmbolnăvit de pneumonie. Cei doi au fost nevoiți să își folosească toate economiile pentru pastile și medici… însă, după câteva zile, au primit vestea că nu poate fi salvat.
Când a fost adus acasă, femeia nu l-a părăsit pentru nicio clipă. Tot timpul stătea la căpătâiul patului, în camera slab luminată, cu ochii ațintiți asupra lui.

“Am ceva să îți spun.” – a spus el încet, într-o seară, luând în mâinile lui firave mâna soției sale.

“Ce este, dragul meu?” – l-a întrebat ea cu lacrimi în ochi.

“Te iubesc foarte mult.” – a fost răspunsul lui sincer.

“Ei, știu asta..” – a spus ea printre suspine. “Și eu te iubesc” – a adăugat bătrânica.

“Singurul lucru pe care mi l-am dorit constant în viața mea a fost să te fac fericită. Sper că am reușit asta. Și, dragă, te rog să nu fii supărată pe mine… dar te-am mințit toată viața mea.”

Bătrânica, speriată, rămâne cu ochii ațintiți asupra lui:

“Știi.. mie nu prea îmi place aluatul de plăcintă.” – a spus el încet, zâmbind.

Pentru o clipă femeia a amuțit.

“Atunci de ce..” – a reușit să spună, apoi a fost întreruptă de el: “Pentru că… mă bucuram atât de mult să îți ofer ceva ce știam că îți place la nebunie… chiar dacă era vorba despre un simplu desert. Atât îmi puteam permite…” – a adăugat bărbatul.

În încăpere a fost tăcere pentru câteva secunde..cei doi se uitau unul la celălalt, zâmbind. Ea a coborât capul pe pieptul lui și l-a luat în brațe:

“Oh, dragul meu soț. Suntem o pereche. În toți acești ani am încercat să te fac fericit spunând că îmi place umplutura de cireșe… când eu prefer de fapt crusta.” – a spus femeia.

Publicitate:
Loading...

Acest website foloseste cookies. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close