Mărturia cutremurătoare unui pacient internat la ATI, în stare gravă:„E o minune că sunt viu”

Distribuie prietenilor!

Un bărbat din Galați, de 64 de ani, diagnosticat cu COVID-19, povestește momentele petrecute în secția de Anestezie și Terapie Intensivă și lupta dată pentru supraviețuire. Eugen Pop a fost confirmat cu coronavirus la începutul lunii iulie, având și alte afecțiuni precum diabet și dublă coxatroză la picioare. Mai grav, acesta este suspect de cancer.

„Nu știu de unde am luat virusul, cred că de pe drum de la Galați spre Cluj m-am pricopsit cu el, pe autobuz. M-am dus la Spitalul Militar, după ce-am făcut febră și am fost diagnosticat cu pneumonie-bilaterală. Aveam febră, mi-au făcut test Covid și a ieșit neconcludent, iar apoi m-au transferat la Spitalul de Boli Infecțioase, unde m-am internat sâmbătă, pe data de 4 iulie. Am repetat testul până când a fost detectat virusul. Febra nu scădea deloc. Primele zile mi-au dat tratament cu antibiotice pentru pneumonie, iar de luni am început tratamentul pentru Covid, am primit Kaletra și Plaquenil. Luni a fost cum a fost, marți la fel, dar de miercuri am început să mă simt foarte rău, aveam saturația la 70%. Nu mai puteam respira. Atunci au luat decizia să mă mute pe ATI. Domnule, nu-i doresc nimănui asta. Ni-mă-nui! Groaznică experiență. Imobilizat la pat, am fost nevoit să încep din nou să învăț să respir. Îți dau oxigen, ești ventilat mecanic, dar trebuie să înveți să respiri, chiar dacă de fiecare dată când tragi aer în piept, e ca și cum înghiți o bilă mare. Durere, durere, neputință. Asta simți. Aveam trei branule cu perfuzii. Asta simți. Aveam trei branule cu perfuzii. Faci pe tine tot în fiecare zi. Ești legat de pat, practic. Nu te miști, nu faci nimic în afară de faptul că te chinui să respiri”, a povestit bărbatul pentru G4media.

Bărbatul a rămas impresionat de bunătatea cadrelor medicale, care au făcut eforturi supraomenești pentru a-l salva.

„Doctorița Herbel, șefa secției de ATI, a venit în fiecare zi la mine cu zâmbetul pe buze. Eu așa ceva n-am văzut în viața mea. Un medic care să fie pe picior de egalitate cu tine, să te facă să te simți confortabil, să glumească cu tine, să nu-ți fie frică când vine doctorul la tine. <<Ce faci, iubițel?>>, <<ce faci, broscuță?>>, mai îmi zicea. <<Ia uite, te faci bine, ești tot mai bine. Eu ți-am spus asta, că te faci bine>>. E o minune că sunt viu. E o minune pe care o voi prețui întotdeauna, câte zile oi mai avea. La fel ca pe acești medici supraoameni, care fac un efort imens, care se dăruiesc acolo pentru tine. Care te fac să trăiești dincolo de medicamentele pe care le primești. Îți dau speranță. Îți dau viață din viețile lor.”

Citește AICI întreaga poveste.

Distribuie prietenilor!

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *