Home / Exclusiv / MAICA DOMNULUI, ÎN SCRIERILE SFINTE

MAICA DOMNULUI, ÎN SCRIERILE SFINTE

Pe 8 și 9 septembrie, creștinătatea prăznuiește nașterea Mariei, Născătoarea de Dumnezeu, și pe sfinții ei părinți, Ioachim și Ana, bunicii Mântuitorului.

Publicitate:

Povestea celor doi bătrâni prăznuiți pe 9 septembrie nu este menționată în evanghelii, dar este pomenită cu pioșenie de Tradiție. Ioachim și Ana au fost perechea cea blagoslovită, aleasă de Dumnezeu spre a da naștere pururea Feciorei Maria. Cei doi erau cunoscuți ca având o viață nepătată și dreaptă în ochii Domnului, cuvioasă și fără greșeală în fața oamenilor. Sufereau însă pentru că ajunseseră la o vârstă înaintată și Dumnezeu nu le dăduse prunci. De ce? Nu fuseseră ei îndeajuns de smeriți, îndeajuns de buni și de cuminți?

ÎNTÂIA VESTE BUNĂ

Ana se ruga Domnului, legându-se că, dacă totuși se va întâmpla minunea, dacă Dumnezeu îi va ferici cu un copil, să-și “dăruie” pruncul templului, întru slujirea Lui. Într-un timp, Ioachim a plecat în pustie, rugându-se și postind aspru 40 de zile. “Nu ma voi coborî să mănânc, nici să beau, până ce Domnul Dumnezeul meu nu-și va întoarce privirea către mine, și rugăciunea îmi va fi hrană și băutură”. (Protoevanghelia lui Iacov) Ana, rămasă acasă, a primit vestea Îngerului, la fel cum peste 15 ani rodul pântecelui ei avea să primească Vestea cea mare. “Ana, Ana, Domnul a auzit rugăciunea ta, și iată vei zămisli și vei naște, iar de sămânța ta se va vorbi în toată lumea”. (Protoevanghelia lui Iacov) Curând, Ana a născut o fetiță frumoasă, pe care au botezat-o Maria.

SIMBOL AL MIJLOCIRII

Publicitate:

Sfânta Fecioară nu este pomenită prea des în Sfânta Scriptură. În Vechiul Testament, nu este pomenită în mod direct, pentru că indirect se fac des referiri la Cea care-L va întrupa pe Mesia, la mijlocirea dintre cer și pământ, la pururea fecioară. Iar în Noul Testament, este pomenită de când L-a zămislit pe Iisus, prin Duhul Sfânt. Citind Acatistul Maicii Domnului, vom parcurge câteva versuri aparent de neînteles pe care sfinții părinți le-au explicat tocmai prin referile indirecte din Vechiul Testament.

BUCURĂ-TE, FECIOARĂ!

“Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov!” Este vorba despre viziunea lui Iacov la Betel: “Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul”. (Facerea 28, 11-19) Scara este tocmai Maica Domnului care, ca mamă a Lui, a mijlocit unirea pământului cu cerul.

“Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte vazut de primitorul legii, Moise”. Rugul care ardea, dar nu se transforma în cenușă, pe care l-a văzut Moise este preînchipuirea Mariei, a cărei feciorie a rămas neatinsă și după ce a primit în ea Pruncul cel sfânt (focul).

“Bucură-te, chivot însuflețit, al sfințeniei Domnului”. “Iar Moise a zis către Aaron: ia un vas de aur și pune în el un omer cu mană și pune-l înaintea Domnului” (Ieșire 16, 33) Vasul cu mană (hrana poporului ales în pustie) simbolizează Sfânta Împărtășanie, iar chivotul în care era așezat vasul cu mană o prefigurează pe Maria, Sfânta Fecioară.

STIHIRA LA VECERNIA MARE A NAȘTERII MAICII DOMNULUI

Aceasta este glasul lui Ioachim și al Anei ce tainic prăznuiesc, zicând: Bucurați-vă împreună cu noi, Adame și Evo, căci nouă, cărora de demult prin călcarea poruncii Raiului s-a încuiat, rod preaslăvit ni s-a dat, fiica lui Dumnezeu Maria, nouă tuturor intrarea deschizând.

Publicitate:
Loading...

Acest website foloseste cookies. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close