sâmbătă , 19 ianuarie 2019
Home / Sanatate / Diana Stuparu, medic primar diabetolog: „După 40 de ani, trebuie să se testeze toţi, obligatoriu, în plină stare de sănătate“

Diana Stuparu, medic primar diabetolog: „După 40 de ani, trebuie să se testeze toţi, obligatoriu, în plină stare de sănătate“

Medicul Diana Stuparu explică modurile insidioase prin care diabetul afectează nervii şi, astfel, cam toate organele şi structurile corpului, făcându-i pe pacienţi din ce în ce mai vulnerabili fără să-şi dea seama.

Publicitate:

Despre complicaţii ştiute şi cele mai puţin ştiute ale diabetului

Ucigaşul tăcut, boala progresivă fără vindecare –, despre cum a evoluat tratamentul în diabet, despre provocările domeniului astăzi, despre cum stilul nostru de viaţă ne afectează dramatic sănătatea, despre toate acestea şi despre câte şi mai câte am stat de vorbă cu medicul primar Diana Stuparu, şefa Secţiei Diabet şi Boli de nutriţie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina.

Dr. Stuparu a avut marele noroc să studieze la Timişoara şi să-l cunoască pe reputatul profesor Viorel Şerban. A doua sa pasiune este cardiologia, pe care a şi studiat-o. A încercat şi mirajul străinătăţii, însă, deşi câştigul financiar era ademenitor, viaţa din Franţa nu i s-a potrivit, aşa că s-a întors alături de soţ, medic chirurg, în oraşul natal, Slatina, unde pacienţii sunt mulţi, insistenţi, unii – bolnavi grav, iar secţia pe care o conduce – supraagalomerată. Numărul celor diagnosticaţi cu diabet continuă să crească alarmant, semnalează medicul. Totuşi, tocmai aici este una dintre cele mai mari probleme: lipsa controlului în ceea ce priveşte numărul real al celor care suferă de diabet.

Dr. Diana Stuparu: Eu, de aici, din faţa acestui calculator, nu văd nimic, decât spitalul ăsta, clădirea asta, nici măcar secţiile de pe Drăgăneşti (n.r. – o clădire a SJU Slatina situată la o altă adresă, în altă parte a oraşului). Să nu mă mai gândesc că pacientul poate să ia o reţetă de aici şi una din altă parte, şi că tratamentul este foarte scump. Noi nu ne vedem unii cu alţii, în sistemul ăsta. Câteodată nu-i vedem nici aici, în spital, intervin deficienţe. Profesorul Viorel Şerban de la Timişoara (n.r. – fondatorul Centrului „Cristian Şerban“, destinat copiilor care suferă de diabet), cu care am studiat, făcuse aşa: în fiecare judeţ era un centru, iar şeful acestui centru era obligat să centralizeze toţi diabeticii, să ştie în România, în orice moment, câţi copii avem, câţi adulţi. Caracalul, de exemplu, ne mai transmitea, aşa, câte ceva, acum nu se mai face nici acolo nimic, privaţii nu o fac… Din ce în ce mai mulţi diabetici sunt diagnosticaţi şi e important să ştii câţi sunt cu adevărat.

Cum descoperiţi diabetul la pacienţii dumneavoastră?

Cele mai multe cazuri sunt depistate întâmplător, cum am amintit de cazul de mai devreme, alţi pacienţi se duc să se opereze pentru diverse afecţiuni şi descoperă o glicemie mare.

Ca incidenţă, care dintre formele de diabet primează?

Publicitate:

Diabetul de tip 2, combinat cu obezitatea şi cu dislipidemia (n.r. – tulburări ale nivelului grăsimilor din sânge). Avem mulţi pacienţi obezi şi cu colesterolul mare. De exemplu, astăzi am avut trei cazuri noi. Ultimul care a venit a fost descoperit întâmplător. Nu era gras, dar avea colesterolul imens. Diabetul este în top cinci al celor mai frecvente afecţiuni, iar problema cea mai mare este că are la bază sedentarismul. Oamenii nu se mişcă şi mănâncă mult şi prost. Mănâncă multe produse procesate, concentrate – caşcaval, brânză topită. La noi în oraş nu sunt foarte multe fast-food-uri din marile lanţuri, dar avem shaormerii foarte frecventate. Mâncăm prea mult şi nu ne mişcăm, în comunism mâncam mai puţin şi ne mişcam mai mult, şi fără mâncare din asta procesată şi de proastă calitate. Astăzi prea puţină lume mai găteşte. Sora mea lucrează la Institutul Fundeni, în Bucureşti, şi îmi spune că şi acolo sunt multe accidente vasculare, multe la tineri, cred că totul stă la baza faptului că nu ne mai mişcăm, totul este mecanizat. Mergem cu maşina, stăm în faţa calculatorului toată ziua. Nu facem mişcare. Mergem acasă, din nou stăm şi aşa mai departe.

La cât de puţin ne mişcăm, cât ar trebui să mâncăm, sau ce ar trebui să mâncăm?

Ar trebui să mâncăm pe cât consumăm. Mâncarea este în funcţie de vârstă, sex şi activităţile asociate. Una este mâncarea unui copil de 14 ani, sportiv, muncitor fizic, una este o pensionară care este obeză şi nu face nimic, adică din cauza bolilor de inimă se mişcă până la piaţă şi stă în casă. Noi avem nişte formule, care nu sunt secrete, sunt în toate cărţile de medicină, şi calculăm necesarul caloric pentru fiecare pacient în parte.

Când ar trebui să devenim suspicioşi în privinţa diabetului zaharat?

În general, după 40 de ani se testează toţi, obligatoriu, în plină stare de sănătate. Sunt nişte recomandări internaţionale, făcute de foruri de renume. În Europa avem chiar ghiduri comune, diabetul şi cardiologia. Şi sunt şi de prevenţie, şi de tratament, dacă ar fi după mine, o glicemie, o tensiune, un colesterol, o dată pe an ar trebui să le facă oricine. Sunt nişte analize ieftine, le poţi face oriunde, oricând, nu sunt analize sofisticate, dar poţi să ai surprize mari. Nici colesterolul nu doare, şi stai cu un colesterol mare, care împreună cu obezitatea, cu diabetul, cu bolile cardiovasculare creează o tornadă în corp. Aţi văzut şi dumneavoastră în secţiile de Neurologie şi de Cardiologie câţi sunt, şi trei sferturi dintre pacienţi sunt diabetici. Numai câţi sunt ai mei, pentru că pe unii îi cunosc de zece ani. Şi aflu că şi ăsta a făcut infarct, şi ăla accident vascular…

Care ar fi cele mai grave complicaţii ale diabetului?

Este principala cauză de orbire, dializă şi amputaţie, practic afectează orice sistem din corpul nostru, sistemul genital, dă impotenţă… Vin pacienţi la 40-50 de ani care au această problemă, şi la vârsta asta poate au mulţi ani de boală-n spate. Şi-i macină, chiar dacă, poate, nu pare o aşa mare problemă, dar sunt tineri şi sunt privaţi de ceva normal pentru toată lumea, n-au 100 de ani. Poate să fie de asemenea o paradontopatie, le cad toţi dinţii din gură. Sau vă daţi seama cât îl costă pe statul român un pacient dializat? După aceea, v-am spus, creşte riscul, de 2-4 ori, de infarct şi accident vascular. Şi-atunci alta este la 40-50 ani să ai accidentul vascular pe un organism tarat. Diabetul creşte, de asemenea, cu 20% riscul de demenţă.

Citeste mai mult pe Adevarul.ro

Publicitate:
Loading...

Acest website foloseste cookies. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close