Home / Exclusiv / Citeste si da mai departe! “Dragă părinte, nu-ți mai trimite copilul bolnav la grădiniță ..”

Citeste si da mai departe! “Dragă părinte, nu-ți mai trimite copilul bolnav la grădiniță ..”

.. sau la un loc de joacă, la școală etc.

Publicitate:

Acum câteva săptămâni îmi povestea o prietenă că au avut caz de scarlatină la grădinița unde merge fiica ei mai mare (aprox. 4 ani). Asta nu ar fi o problemă, că asta este, merge la grădiniță și aduce în primii 2 ani cam tot ce există în materie de boli de colectivitate. Partea proastă era că părintele ȘTIA că are un copil bolnav și a ales să-l ducă, în plus, a cerut educatoarei să nu le spună celorlalți părinți, vezi-doamne, să nu îi sperie.

Aici mi se rupe firul narativ și mi-ar plăcea să-l iau pe părintele ăla să-l dau cu capul de toți pereții din grupă și din întreaga clădire a grădiniței, apoi să-l duc de perciuni pe stradă și să-i mai bușesc capul ăla deștept de câteva obstacole similare.

Da, cea mai mare teamă a mea legată de grădiniță (mai mare decât că se învață fii-mea să mănânce prostii sau că o va brusca vreo educatoare) este că va veni acasă cu tot indexul de boli posibile.

Și asta doar pentru că unii părinți au impresia că-s miezul de la gogoașă.

Hai să vedem de ce-s atât de pornită.

Normal, prietena mea și-a retras copilul de la grădiniță, câteva zile și l-a dus la medic. Mare bucurie, apucase deja să ia streptococul ăla simpatic, așa că au pus-o frumușel pe antibiotice.

Chiar și mai distractiv este că acasă mai au un copil. Tot o fetiță, de aprox. un an. Pe care sistemul medical local aproape că a ucis-o pe la 3-4 luni, așa că a fost salvată cu mult chin și stres în țara vecină și prietenă, la Szeged.

Puiul ăsta de om a trecut într-un an de viață prin mai multe spitalizări, medicații și chiar o operație, că-s adulți care nu au adunat atâta experiență intra-spitalicească.

Da, dragă părinte, unii dintre colegii copilului tău poate au acasă un frate sau o soră, de vârstă mică, pe care o boală banală a copilăriei ar putea să-i facă praf. Norocul prietenei mele este că puștoaica a mică (deși a luat și ea streptococul, că așa e între frați, împarți totul), nu a avut nicio altă problemă.

Dar sunt copii care poate nu sunt imunizați, nu pentru că părintele crede în Olivia Steer, ci pentru că poate nu a fost eligibil pentru asta. Sau poate are vreo boală gravă, iar o prostioară din asta, făcută de tine, îl poate băga în spital sau .. mai rău.

Ți-ai asuma tu, părinte de copil, chiar și minimala șansă ca durerea ta în dos să cauzeze asemenea nenorociri?

Îmi vei spune că sunt multe ocazii când nu știi că e copilul bolnav. Absolut de acord, nu știi mereu că este deja contagios, când boala încă nu a început să-și facă de cap. Și, normal, îl duci în colectivitate.

Dar nu despre asta vorbesc aici, părintele ȘTIA ce este cu copilul lui, dar a concluzionat că trebuie să-l lase la grădi, că nu are ce face.

Grădinița NU este spital

Pentru majoritatea părinților creșa, grădinița și școala sunt locurile în care-și lasă copiii în siguranță (cel puțin teoretic) și ei pot merge la muncă. Înțeleg mecanismul, ai program, deci nu-ți pică bine când pruncul stă acasă că-i bolnav.

De asta îmi povestesc mămicile de prin curte că-s destui părinți care aduc intenționat copii bolnavi pe motivul „dar nu am cu cine să-l las acasă”.

Acum mă iertați că-s iar răutăcioasă, dar asta nu e problema grădiniței. Nu este spital să îngrijească bolnavi și nici educatoarele nu sunt angajate ca bone ale familiei.

Ce ție nu-ți place …

Chiar mai grav este că asemenea părinți, care lasă copii bolnavi în colectivitate, nu se gândesc că și alți părinți au joburi și nu au cu cine să lase pruncii acasă.

Publicitate:

Deci pe tine te cam dă peste cap să-ți bolească fiul / fiica acasă, dar nu contează că dai peste cap încă vreo 5-10 familii cel puțin. Doar tu ai probleme, restul să se distreze la fel.

Nu mă descurc la prea multă medicină (OK, nu știu mai nimic în domeniu), dar cred sincer că, dacă mai mulți părinți și-ar ține acasă copiii, când îi știu contagioși, s-ar putea ca și celebrele astea îmbolnăviri săptămânale să se mai rărească.

Cunosc destui copii în curtea blocului, prietenii ma mari ai Nadiei, care sunt bolnavi aproape săptămânal. Unii apucă să meargă luni și marți în colectivitate, bolesc restul săptâmânii acasă, apoi merg iar la grădi de luni și o țin tot așa. Pentru că nu apucă să „digere” virusul unui coleg, că vine altul cu ceva mai nou și mai puternic.

Repet, nu e obligația grădiniței să se ocupe de copilul tău bolnav, plus că eu, sincer, nu așa avea suflet să-mi scot fata din casă, când știu că poate abia stă pe picioare de febră și de muci.

Îmi veți spune că nu înțeleg stresul unui părinte cu job normal, că eu lucrez de acasă.

Vă înțeleg, nu aici este problema. Chiar dacă pentru mine e mai ușor să țin fata acasă (deși în momentul ăsta am productivitate zero, că stau după fundul ei, deci nu câștig bani și nici nu are cine să-mi dea salariu), tot ne dă și pe noi peste cap situația.

Dar, gândește-te, dragă părinte, că sunt și alții în situația ta. Pe care-i dai peste cap, doar pentru că ai pretenția să fii mai special. O zic din nou, nu le fă altora ce-ți displace ție.

Lasă-ți copilul să bolească în liniște

Am și eu amintiri cu diverse ture de răceală, gripă, chiar și o bronșită, dar îmi amintesc la fel de bine că stăteam mai mult în pat, citeam ceva, mă uitam eventual la televizor (după 90, că până atunci erau mai puține de văzut), iar Mama Ana (bunica mea) bâzâia pe lângă mine cu un ceai cald, un medicament, o compresă etc.

Au mai fost ocazii ca adult când m-a prins câte o gripă țeapănă, de simțeam că-mi dau duhul.

Copiii noștri nu-s făcuți din titan, chiar dacă au mai multă energie decât noi.

Bomba noastră de copil e în viteză non-stop. Nu stă o secundă, face, desface, aleargă, aruncă etc.

Dacă o văd mai liniștită, IMEDIAT îi pun termometrul pe frunte și, în majoritatea cazurilor, când e prea calmă, are deja febră destul de mare. Imediat ce s-a restabilit o temperatură mai aproape de normal, TNT-ul ăsta de copil iar începe să alerge prin casă.

Ei bine, când știu că e bolnavă, nici nu se pune problema să o trambalez prea mult. Da, am mai scos-o prin vară, când „mucea” puțin și era plină de energie, dar am atenționat toți părinții și am stat departe de copiii lor. Am ținut-o doar puțin la aer, departe de alți copii, și am adus-o apoi în casă.

Asta dacă am văzut că dorește asta, nu și când era lată pe pat de febră. Atunci o las în pace, stau și eu lângă ea și o îngrijesc.

Cam astea sunt motivele pentru care dau în foc, când aud de părinți ce-ți lasă copiii bolnavi la grădi (sau prin alte zone cu mulți copii), fără să se gândească și la familiile pe care le afectează. De cele mai multe ori nu doar copilul bolește, sunt și părinți care pică în nas de la câte un virus, așa că, pe lângă bucuria de a îngriji un copil bolnav, te distrezi și tu cu tuse, muci și altele.

Sursa: Dojoblog.ro

Publicitate:
Loading...

Acest website foloseste cookies. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close