miercuri , 21 februarie 2018
Home / Stiinta / FENOMENUL OZN! LUCRURILE STRANII PE CARE ÎNVĂȚĂTURA ÎN ȘCOALA NU LE POATE EXPLICA

FENOMENUL OZN! LUCRURILE STRANII PE CARE ÎNVĂȚĂTURA ÎN ȘCOALA NU LE POATE EXPLICA

Mii de răpiri de oameni efectuate de OZN-uri, raportate în SUA până în Rusia. Cum arată răpitorii? Ce declară că vor de la noi? Ce șanse acordă pământenilor?

Fenomenul OZN, care părea osificat în niște tipare binecunoscute marelui public, a suferit, în ultimii ani o schimbare de imagine care poate fi numită, fără exagerare, dramatică. Detalii care înainte păreau mai degrabă pitorești și marginale s-au plasat în plin centrul atenției, dezvăluind că acest “joc” de-a luminile pe cer și de-a “omuleții verzi” este mult mai serios decât credeam.

Schimbarea viziunii s-a datorat unei serii de cărți, unor seriale de televiziune, dar mai ales muncii depuse de mii de cercetători ai fenomeenului, nu fanatici exaltați, ci medici, astrofizicieni, sociologi, unii dintre ei universitari sau ocupând funcții de conducere în instituții științifice de prestigiu.

Dacă un om depune la poliție un raport, sub prestare de jurământ, afirmă că într-o noapte a fost răpit de o navă extraterestră din automobilul său, ori că dormitorul i-a fost invadat de omuleți stranii, suntem îndreptățiți să considerăm că respectivul a avut o halucinație și îl vom sfătui să se duca la medic. Dar ce facem atunci când mii de oameni care nu s-au cunosut niciodată și care nu au citit nimic din literatura consacrată subiectului, se apucă să scrie astfel de rapoarte? Atunci când vedem că oameni absolut obișnuiți, înfricoșați, care n-au crezut înainte în existența OZN-urilor, care nu simt nevoia de publicitate și chiar o refuză, iîși asuma tot ridicolul și toate riscurile pentru cariera lor, depunând rapoarte la poliție sau la alte instanțe este greu să ignorăm pur și simplu fenomenul. Iar atunci când ne dăm seama că toate aceste rapoarte se aseamănă între ele până la cele mai mici detalii, trebuie să recunoaștem cel puțin faptul că se întâmplă ceva…

Și chiar dacă acest ceva ar putea să zdruncine armonia liniștitoare a imaginii pe care ne-am format-o, ani îndelungați, despre lumea înconjurătoare, s-ar putea să nu avem dreptul moral de a aplica politica struțului..

Iar rapoartele se pare că nu sunt decât vârful unui aisberg; ajunge să dăm, ca argument, un singur exemplu. Așa cum informează Graham și Mark Birdsall, într-un volum coordonat de Timothy Good unul dintre cei mai avizați investigatori OZN, în 14 octombrie 1988 în SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă s-a difuzat o emisiune televizată de două ore despre OZN-uri, cu legături la Washington D.C., Gulf Breeze (Florida) și Moscova. În timpul emisiunii și după aceea s-a efectuat o anchetă prin telefon. Răspunsurile primite au întrecut orice așteptări. 30.835 persoane au afirmat că au văzut OZN-uri la o distanță mai mică de 150 metri (întâlnire apropiată de gradul I), iar 2482 că, după o atare “vizită”, au rămas urme care, examinate uleterior, au putut constitui dovada fizică a observației (întâlnire de gradul II). Mărturiile nu se opreau, însă, aici. 1477 persoane afirmau că au văzut nu numai OZN-uri, ci și pe ocupanții acestuia, stranii ființe nepământene (întalnire de gradul III); în sfărșit, alți 2969 au declarat că, după ce au văzut astfel de “entități”, acestea i-au forțat să intre în interiorul OZN-ului, unde au fost supuși unui soi de examinare medicală sau altor manipulări de același tip (întâlnire de gradul IV).

Întâlnirile de gradul IV devin, mai ales de pe la mijlocul anilor șaptezeci, din ce în ce mai frecvente, plasându-se treptat, în prim-planul întregului fenomen OZN. Între bizareriile raportate de martorii acestor răpiri apar, din ce în ce mai des, elemente cu caracter sexual, implanturi, cicatrice stranii ori însănătoșiri inexplicabile. În aproape toate cazurile semnalate, celor în cauza li se impune să uite totul, ceea ce se și întâmplă, se pare, amintirile martorilor răzbătând doar treptat și cețos, în coșmaruri sau rememorări confuze, reîmprospătate, eventual, prin controversata metodă a regresiei hipnotice.

Între cercetătorii împatimiți ai domeniului nu puțini au investigat personal, în detaliu, câte o sută chiar mai multe întâlniri de acest fel. Unul dintre aceștia, Budd Hopkins, menționează că între subiecții examinați de ei erau trei doctori în științe, un psihoterapeut, doi ofițeri, un avocat, un director de firmă, un scriitor cunoscut etc. Cei în cauza au fost supuși la numeroase teste, între care detectorul de minciuni și examinări efectuate de psihiatri, dovedindu-se că, cel puțin pentru ei, lucrurile istorisite par să se fi petrecut aievea.

Asistăm, așadar, la nașterea unei adevărate mitologii, cu o lume de istorii și miracole care de care mai stranii. Unora li s-au consacrat ani de cercetări și volume succesive traduse în mai multe limbi.

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici